LocationsRaisa Dumeniuc, activistă civică și mediatoare romă pe partea stângă a Nistrului. Foto: Ion Buga/PNUD Moldova
Au contestat prejudecățile și stereotipurile adânc înrădăcinate în societate... S-au implicat în apărarea drepturilor romilor, femeilor și copiilor. În timpul pandemiei au mobilizat comunitatea pentru a colecta ajutoare umanitare pentru familiile defavorizate. Ghidează persoanele cu dizabilități în procesul de perfectare a actelor de identitate, obținere a alocațiilor sociale și angajare în câmpul muncii.
Sunt membre active ale organizației obștești «Шатер на Днестре» („Șatra de pe Nistru”) și a Clubului femeilor rome. Recent, au devenit primele femei mediatoare pentru comunitatea romilor de pe malul stâng al Nistrului.
Activistă civică și mediatoare romă în Slobozia
Arhiva personală a Raisei Dumeniuc
Raisa Dumeniuc are 57 de ani și locuiește cu familia ei numeroasă în orașul Slobozia, pe malul stâng al Nistrului. Ne întâlnește la poartă, așa cum se obișnuiește și ne conduce cu ospitalitate în casă. Pe drum, ne povestește că are trei fii, dintre care unul a absolvit Facultatea de Drept din Chișinău. În timpul liber își dădăcește nepoții. „Mama mea s-a născut în șatră, era analfabetă, însă toată viața a visat să-și vadă copiii învățați.
Nepoții Raisei Dumeniuc
Am făcut opt clase de școală sovietică. Însă, am lăsat învățătura pentru că trebuia să am grijă de fratele mai mic. I-am susținut pe toți să meargă la școală, pentru că nu vreau ca oamenii să arate cu degetul spre copiii și nepoții mei. Vreau să-și petreacă viața într-un oficiu”.
De trei ani, Raisa le vorbește semenilor săi despre drepturile lor și îi îndeamnă să și le revendice. „Am început să lucrez la «Шатер на Днестре» chiar înainte de înregistrarea organizației, când încă nu aveam oficiu și nu era nimeni acolo, doar eu și Gheorghii Vasilevici Damaschin (conducătorul comunității rome de pe malul stâng al Nistrului), după care ni s-au alăturat și ceilalți colegi".
Recent, ea a fost selectată prin concurs în calitate de mediatoare comunitară romă pentru malul stâng al Nistrului. Acesta a fost organizat în cadrul unui program de trei ani privind crearea unui sistem de mediatori comunitari romi pe malul stâng al Nistrului, facilitat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), în parteneriat cu „Шатер на Днестре”, în cadrul Programului Comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului”.
Și-a făcut vocea auzită și e văzută ca „baroană” locală
Activitatea ei civică este tratată cu mult respect, fiind văzută ca o „baroană” locală: „Soțul meu este mereu alături de mine și nu este gelos pe ocupația mea. Suntem o familie modernă”, afirmă Raisa.
Raisa Dumeniuc împreună cu soțul său acasă, în or. Slobozia, partea stângă a Nistrului
A decis să promoveze drepturile romilor pentru că mulți dintre ei nu și le cunosc, nu știu unde să se adreseze pentru a soluționa anumite probleme, cum să scrie o petiție sau cum să solicite ajutor de la autorități. „În ultimul timp, mulți mă sună pentru a-i ajuta. Unii îmi cer sfatul la ce medic să se adreseze. Am ajutat familiile nevoiașe să ceară lemne de foc de la primărie și sper că le vor primi. Am 200 de oameni pe sector. Merg pe la toți, îi mai cert ca să facă ordine”, conchide Raisa.
Clubul femeilor rome, în premieră pe malul stâng al Nistrului
Raisa a moderat prima ediție a Clubului femeilor rome de pe malul stâng al Nistrului. După aceea, au fost organizate încă două ședințe, la care au participat 20 de femei. „Am vorbit între noi, ne-am împărtășit durerile. Femeile noastre au multe probleme, nu își cunosc drepturile, nici măcar cum să se pună la evidență perinatală, cum să obțină alocații pentru îngrijirea copiilor, cum să se înregistreze la oficiul forței de muncă. Pe multe din ele le ajut să-și facă documentele de identitate, le duc din cont propriu la Tiraspol.
În discuție cu Raisa Dumeniuc
Una dintre principalele probleme ale femeilor rome este angajarea în câmpul muncii, agravată de stigmatizare Raisa Dumeniuc:. „Nu avem unde să ne angajăm, majoritatea lucrează în sezonul cald în câmp. În perioada rece a anului, stau la bursa muncii, în sate nu sunt locuri de muncă. Ele primesc o alocație socială de 300 de ruble transnistrene (18,5 USD), iar dacă nu au experiență de muncă, alocația este și mai mică. Ele nu au carte și nici nu le propune nimeni de lucru. Eu vreau să fim văzuți ca toți oamenii. Există oameni buni și răi în toate etniile, dar unii ne văd răi doar pe noi, romii".
Cu toate acestea, femeile rome găsesc resurse pentru a asigura educația copiilor din ce agonisesc cu greu: „Femeile noastre trăiesc foarte sărac, însă ceea ce mă surprinde este că, deși lucrează la câmp, toți copiii lor învață. Am fost la o familie, casa lor se dărâma, iar copiii urmau studii superioare. Stau și mă gândesc, cum a reușit ea să plătească studiile din munca sezonieră...”, relatează Raisa.
Pandemia i-a adus pe unii în pragul sărăciei și disperării
În perioada pandemică, la poarta Raisei au bătut și mai mulți oameni: „Familiile sărace aproape că mureau de foame. Majoritatea romilor lucrează cu ziua. Ei vând în piețe, colectează fier vechi, iar în timpul restricțiilor au rămas fără o bucată de pâine. Acum, când restricțiile s-au mai relaxat, femeile lucrează în câmp. Toți lucrează pentru că știu că vine iarna, iar iarna pentru ei este egală cu moartea”.
În timpul pandemiei, Raisa a început a colecta ajutoare pentru cele mai nevoiașe familii - produse alimentare, îmbrăcăminte, obiecte de igienă. Apela la rețeaua de magazine locală, care mai făcea câte un gest caritabil de sărbători, căuta prin propria debara sau ruga colegele de la organizație să dea o mână de ajutor, iar de câteva ori s-a adresat la Linia Binelui* de pe malul stâng al Nistrului.
„Atunci când îi vedeam atât de amărâți și fără niciun ajutor, mi se frângea inima. Îndeosebi e dureros să vezi copii flămânzi, ghemuiți într-un colț de pat improvizat din resturi de cărămizi și haine vechi într-o casă devastată de incendiu sau vârstnici cu dizabilități, lăsați să zacă imobilizați în singurătate. Sau o femeie însărcinată într-o cocioabă care stă să cadă, fără apă și orice condiții elementare de trai. E greu să faci o alegere între nevoiași, pe cine ajuți în primul rând și pe cine peste o săptămână.”
Raisa Dumeniuc arată fotografii cu beneficiarii și ajutoarele distribuite
Când etnia nu este o povară
Vasilisa Avtutova, colega Raisei, ne aștepta și ea la poartă când am ajuns la casa ei din satul Gîsca, situat pe malul stâng al Nistrului. E o femeie tânără, energică, pe care puțini o cred că are 60 de ani. Ea a terminat școala pe vremea URSS, a lucrat în calitate de casier-controlor, apoi a învățat la Colegiul de medicină: „În familia noastră toți lucrează. Am început să lucrez la o fabrică îndată după școală. Mă gândeam pe atunci că, dacă o fi să mă căsătoresc cu cineva din sat, va trebui să lucrez în câmp. Nu am vrut așa și am mers să învăț.”
Apoi s-a căsătorit, iar pe cei doi copii i-a încurajat să își continue studiile: „Întotdeauna mi-am susținut copiii să-și facă studii și carieră. Fiica a absolvit colegiul pedagogic, apoi a intrat la Universitatea din Tiraspol, acum educă trei copii. Fiul lucrează ca maistru pe un șantier de construcții".
Vasilisa Avtutova, activistă civică și mediatoare romă pe partea stângă a Nistrului
În 2018, Vasilisa s-a alăturat organizației «Шатер на Днестре». Primul ei proiect a fost legat de studierea limbii romani. Acum Vasilisa este mediatoare comunitară și responsabilă de aripa de femei a organizației. Promovează activ agenda privind drepturile femeilor rome în relațiile cu autoritățile locale, îi ajută pe romi să obțină alocații sociale, distribuie ajutoare umanitare și echipamente speciale pentru persoanele cu dizabilități.
„Acum avem doi romi cu dizabilități, care nu pot ieși din casă pentru că locuiesc la bloc. Unul dintre ei stă la etajul al treilea și n-a ieșit din casă de cinci ani. Așa că l-am ajutat cu un cărucior special, cu care să poată merge și pe scări. Înainte de asta, l-am ajutat cu stabilirea gradului de dizabilitate. Pentru altul am făcut rost de un aparat auditiv de la Chișinău. Până atunci, pentru a comunica cu soția ei aruncau cu prosoape unul în celălalt. Am sunat la Linia Binelui să strângem bani pentru acest dispozitiv și oamenii au răspuns, l-au ajutat. Câteva zile mai târziu deja aveam acest dispozitiv. Mă bucur foarte mult că pot ajuta pe cineva".
Femeile rome cu greu își găsesc un loc de muncă, mai ales dacă poartă haine tradiționale
Vasilisa, ca si Raisa, este de părere că cel mai dificil lucru pentru o femeie de etnie romă este să obțină un loc de muncă. „În general aceasta este o mare problemă pentru femeile rome, mai ales dacă o femeie merge să-și găsească un loc de muncă îmbrăcată în haine tradiționale. Fie este refuzată direct, fie i se cere un număr de telefon pentru a reveni cu un răspuns, dar în cele din urmă nu este sunată înapoi sau i se spune că au angajat deja pe cineva. Am avut un caz cu o femeie, care s-a dus să se angajeze ca măturătoare la Serviciul de administrare a locuințelor și i-au făcut aluzie că vestiarul era comun și ea ar putea fura ceva și nu au acceptat-o”.
Au fost și cazuri de discriminare a bărbaților la locul de muncă. Un caz tipic este când angajatorul află întâmplător că lucrătorul său este de etnie romă și îl dă afară. În asemenea situații, activistele, împreună cu juristul organizației, colectează toate probele necesare și se adresează în instanță. De multe ori, înregistrează incidentul de discriminare cu telefonul mobil și prezintă dovada în procesul de mediere sau la autoritățile de facto.
Raisa și Vasilisa au mai povestit că uneori și ele se confruntă cu o atitudine discriminatorie când merg la diverse instituții pentru a perfecta actele romilor sau pentru a le stabili gradul de dizabilitate și a obține alocații sociale. Atunci, în discuția cu funcționarii, ele fac referință la o serie de prevederi care garantează drepturile romilor și îi conving că încălcarea lor îi va atrage la răspundere.
Neîncrederea, rădăcina problemelor
Potrivit Vasilisei, una dintre cele mai acute probleme ale romilor din regiune este neîncrederea societății față de ei și chiar neîncrederea în cadrul comunității. „Când oamenii văd că facem ceva și nu doar vorbim, atitudinea se schimbă. De exemplu, le perfectăm documente. Unii se tem că le vom folosi datele personale pentru diverse fraude, pentru a obține un credit la bancă de exemplu. Dar când văd că suntem cinstiți, au încredere”.
Vasilisa și Raisa susțin că datorită Programului comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului”, finanțat de Suedia, situația privind respectarea drepturilor omului de pe malul stâng al Nistrului s-a îmbunătățit.
Datorită unui grant oferit prin intermediul PNUD, au fost îmbunătățite cunoștințele de utilizare a calculatorului a membrilor organizației „Шатер на Днестре”, de organizare și gestionare a clubului femeilor rome. De asemenea, în ultimul an, OHCHR a efectuat un sondaj cu privire la nevoile și preocupările romilor de pe malul stâng al Nistrului, care a fost urmat de consultări ample cu activiștii comunității de romi, autoritățile de facto și partenerii de dezvoltare, pentru a elabora un plan privind modul de înființare a sistemului mediatorilor comunitari romi de pe malul stâng. Acum „Шатер на Днестре” este pregătită să piloteze instituția mediatorilor comunitari romi pe malul stâng al Nistrului, după un model similar celui de pe malul drept. Au fost selectați 7 mediatori comunitari romi, dintre care 2 femei, acestea fiind Raisa și Vasilisa. Toți mediatorii vor fi instruiți de OHCHR și își vor începe activitatea în septembrie 2021. Toate activitățile s-au desfășurat în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului”, finanțat de Suedia.
„Am simțit schimbările pe pielea mea. Dacă mă duc la o instituție pentru a ajuta un rom în caz de încălcare a drepturilor sale și mă prezint ca o persoană obișnuită pot fi ignorată, dar de îndată ce mă prezint ca membră a organizației «Шатер на Днестре», atitudinea funcționarilor se schimbă imediat și rezolv orice problemă”, spune Vasilisa.
Voluntariatul le consumă foarte multă energie Raisei și Vasilisei, însă activistele continuă să-și ajute comunitatea și nu-și cruță forțele, pentru ca semenii lor să beneficieze de șanse egale pentru un trai decent și să le fie respectate drepturile.
Potrivit unui studiu realizat de OHCHR în perioada iunie – iulie 2020, în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului”, pe malul stâng al Nistrului locuiesc aproximativ 5140 romi.
* Linia binelui a fost creată cu sprijinul Suediei, oferită prin intermediul PNUD, în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului.
