Conceptul tradițional al sărăciei este învechit, conform unui raport nou prezentat azi de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Inițiativa Oxford pentru Sărăcie și Dezvoltare Umană (OPHI). Noile date demonstrează clar că etichetarea statelor – sau chiar a gospodăriilor – drept bogate și sărace este o supra simplificare.

Constatările studiului Indicelui Multidimensional al Sărăciei din 2019 (IMS) elucidează disparitățile cu privire la perceperea sărăciei de către persoane, evidențiind inegalități mari între state și între persoanele sărace.

„Pentru a lupta cu sărăcia, trebuie să știm unde trăiesc cei săraci. Ei nu sunt distribuiți egal în țară, nici chiar în gospodării”, spune Achim Steiner, Administratorul PNUD. „Indicele Multidimensional al Sărăciei din 2019 oferă informații detaliate factorilor de decizie, necesare pentru a direcționa mai efectiv politicile.”

IMS privește dincolo de venit ca unicul indicator al sărăciei, explorând modul în care oamenii se confruntă cu sărăcia în domeniul sănătății, educației și nivelului de trai.

IMS pentru Republica Moldova este de 0,004 (conform ultimelor date disponibile din 2012). Indicele calculat în baza indicatorilor pe dimensiunile educație, sănătate și nivelul de trai, identifică lipsurile în aceleași gospodării. Astfel, Republica Moldova rămânea a fi una dintre cele mai sărace țări din regiune, cu inegalități între mediul urban şi cel rural în accesul la educaţie şi servicii.

Rezultatele IMS din acest an arată că mai mult de două treimi din persoanele multidimensional sărace - 886 milioane de persoane – trăiesc în țări cu venituri medii. Alte 440 milioane locuiesc în țări cu venituri reduse.  Ambele grupuri, după cum arată datele, prezintă medii naționale simple care pot ascunde inegalități enorme în ceea ce privește modelele de sărăcie din interiorul țărilor.

Există chiar și inegalități sub același acoperiș. „Este necesar – chiar și printre cei care trăiesc în sărăcie – să înțelegem experiențele diferite de lipsuri ale oamenilor. Sunt ei subnutriți? Au acces la școală? Doar astfel politicile de reducere a sărăciei pot fi deopotrivă efective și eficiente”, spune Pedro Conceição, Directorul Oficiului de Raportare pe Dezvoltarea Umană al PNUD.

Mai există și inegalități între persoanele sărace. Constatările IMS global din 2019 prezintă un tablou detaliat al diferențelor multiple privind cum – și cât de profund – oamenii se confruntă cu sărăcia. Defavorizarea în rândul celor săraci variază considerabil: în general, valorile mari ale IMS merg mână în mână cu o variație mai mare a intensității sărăciei.   

Copiii suferă de sărăcie mai intens decât adulții și sunt mult mai susceptibili defavorizării în ceea ce privește cei 10 indicatori IMS, ducând lipsa celor esențiale, ca apa curată, canalizarea, nutriția adecvată sau educația primară.  

Și mai răvășitor, în lume, unul din trei copii este multidimensional sărac, față de unul din șase adulți. Aceasta înseamnă că aproape jumătate din persoanele care locuiesc în sărăcie multidimensională - 663 milioane – sunt copii, iar cei mai mici copii duc cea mai mare povară.

Indicele IMS global din 2019 descrie tabloul detaliat al sărăciei pentru 101 state și 1.119 regiuni subnaționale care acoperă 76% din populația globală, mergând dincolo de măsurile simple bazate pe venit pentru a examina cum se confruntă persoanele cu sărăcia în fiecare zi.

Datele pot fi accesate la: http://hdr.undp.org/en/2019-MPI