Ana, 26 de ani: „Cred că eram demult moartă, dacă rămâneam cu el”

În Găgăuzia nu există niciun centru pentru femeile care suferă din cauza violenţei

10 January 2019

Ana are 26 de ani şi a reuşit să evadeze dintr-o căsătorie în care îşi punea aproape zilnic viaţa în pericol. „Fostul meu soţ îmi spunea în fiecare zi că mă va omorî şi mă va îngropa în grădină. Trăiam într-o frică permanentă”. De la ameninţări bărbatul trecea deseori la acţiuni şi lovea în ea până la epuizare. Devenea şi mai violent atunci când femeia încerca să strige după ajutor.  „Dacă nu aş fi divorţat, cred că eram demult moartă”.

Tânăra avea 22 de ani când s-a căsătorit cu Andrei, un băiat din aceeaşi localitate cu ea din autonomia găgăuză. Au început a comunica pe reţelele de socializare, după care au început să îşi dea întâlniri, iar peste aproximativ un an s-au mutat împreună. S-au căsătorit după ce Ana a aflat că este însărcinată. Nu şi-au permis să facă nuntă, nu aveau bani pentru petreceri. Locuiau la părinţii lui Andrei, iar femeia era singura care aducea bani în casă, muncind la o frizerie. Nici bărbatul, nici părinţii acestuia nu aveau un loc stabil de muncă.

Chiar dacă a avut o naştere cu multiple complicaţii, Ana a revenit la serviciu la câteva săptămâni după ce a fost externată din spital. „Toată ziua munceam, iar nopţile nu dormeam aproape deloc, pentru că trebuia să am grijă de copil. Eram epuizată”. În loc să o susţină, bărbatul se comporta de parcă ar fi fost holtei, se ducea la bar, la discotecă, iar părinţii îl susţineau. „Îmi ziceau că eu trebuie să am grijă de copil, iar el e tânăr încă şi trebuie să se distreze”, spune femeia. În aceeaşi perioadă au apărut şi primele episoade de violenţă fizică. La una din tentativele de a-şi responsabiliza soțul, s-a pomenit izbită cu capul de perete, chiar în momentul când alăpta copilul.

Aşa reacţiona de fiecare dată când soția încerca să îi ceară ajutorul sau să îl facă se se implice în grijile familiei. Bătăile au continuat şi chiar s-au intensificat după ce tânăra familie s-a mutat la casa ei, procurată de mama Anei, care muncea peste hotare. 

„În orfelinate sunt destule locuri”

„Repeta mereu că nu se lasă până nu mă bagă în mormânt. Când îi spuneam că va rămâne fetiţa orfană, îmi răspundea că în orfelinate sunt destule locuri”. Violenţa fizică era combinată cu injurii şi cu violenţă psihologică şi economică. Astfel, bărbatul nu doar că îi lua aproape toţi banii pe care îi câştiga, dar îşi impunea părerea referitor la clienții săi. „Lua carnetul în care îmi notam cine urmează să vină la frizerie şi îmi dicta pe cine am voie să tund şi pe cine nu. Cum aş fi putut refuza femeile care deja îşi făcuseră programare? Dacă îi ieşeam din cuvânt, luam bătaie”, afirmă tânăra.

Chiar dacă viaţa îi devenise insuportabilă şi nu mai ştia cum să îşi ascundă vânătăile, nu s-a gândit niciodată să apeleze la poliţie sau la asistentul social. „La noi în sat nu se prea vorbeşte despre asta. Îmi era ruşine şi frică. Şi mai credeam că el se va schimba. În familia în care am crescut nu am văzut aşa ceva, de asta nici nu ştiam cum să procedez”, susţine ea.

S-a decis să divorţeze la îndemnul mamei sale, iar de doi ani trăieşte în linişte şi se ocupă de fetiţa ei. Treptat a reuşit să îşi pună pe picioare o mică afacere, un salon de frumuseţe deschis la ea acasă, unde face coafuri şi machiaj pentru femeile din sat, dar şi din localităţile vecine. După divorţ nu a mai vorbit cu fostul soţ, singura excepţie fiind atunci când l-a rugat să comunice cu fetiţa lor, care o întreba mereu de tata. „Mi-a spus că nu vrea să ne mai vadă niciodată nici pe mine, nici pe copil, aşa că l-am lăsat în pace”.

Un centru pentru supravieţuitoarele violenţei în familie va fi deschis în UTA Găgăuzia

Ana este una dintre sutele de victime ale violenţei în familie, care locuiesc în autonomia găgăuză. Spre deosebire de restul teritoriului ţării, în această regiune nu există niciun serviciu specializat pentru sprijinul femeilor care suferă din cauza abuzurilor din partea soţilor. Femeile trăiesc ani în şir alături de soţii violenţi, de frica să nu rămână fără adăpost atât ele, cât şi copiii lor.

Comitetul Executiv al UTA Găgăuzia în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare intenţionează să deschidă în următorii ani un centru unde femeile vor putea locui împreună cu copiii lor. Acestea vor beneficia de asistenţa psihologilor, juriştilor, asistenţilor sociali şi vor fi ajutate să își găsească un loc de muncă sau să își lanseze o afacere.

Clădirea va dispune de circa 20 de locuri şi va oferi găzduire temporară cu durata de până la şase luni. Instituţia va activa şi în regim de zi şi va oferi servicii de consiliere psihologică femeilor şi bărbaţilor din regiune.

Pentru amenajarea centrului de găzduire, autorităţile din UTAG vor oferi un edificiu, care va fi expertizat din punct de vedere tehnic. PNUD, cu sprijinul Republicii Coreea, va aloca finanţare în sumă de 90.000 de dolari. Pentru finalizarea proiectului, iniţiatorii mai au nevoie de 15.000 de dolari, sumă care poate fi adunată de toţi cei care vor să ofere şansa la o viaţă fără violenţă pentru femei şi copii.

Donaţiile pot fi făcute prin intermediul platformei sprijina.md.