Noi, oamenii: Percepţii despre situaţia din Moldova după 2015

08 Apr 2015

Complexitate şi energie: Atunci când biomasa înseamnă mai mult decât doar căldură Complexitate şi energie: Atunci când biomasa înseamnă mai mult decât doar căldură

Obiectivele de dezvoltare durabilă urmează a fi adoptate; cu toate acestea, primele semne de schimbare în modul în care lucrăm pot fi deja observate. În continuare vom enumera cinci idei desprinse din lecţiile învăţate până acum în Moldova:

1. E vorba de complexitate, stupid

Dacă am avea nevoie de un imbold puternic pentru a ne aminti despre erorile noastre când am gândit şi lucrat izolat de alţii, atunci consultările post 2015 ar fi acela. Timpul, precum şi problemele de ordin orizontal cum sunt locurile de muncă, inegalitatea şi guvernarea ar fi problemele principale cu care se confruntă cetăţenii.

În Moldova am putut observa clar impactul pe care guvernarea şi diferenţa dintre mediul rural şi cel urban îl are asupra dezvoltării ţării. Aceasta ne-a făcut să ne schimbăm viziunea asupra modului în care percepem progresul în implementarea ODM.  

Întrucât devenim tot mai conştienţi de contextul şi conexitatea problemei, atitudinea pe care o avem faţă de fenomenele de dezvoltare devine tot mai holistică: tratamentul împotriva tuberculozei nu presupune doar administrarea pastilelor, iar asigurarea accesului la energie electrică pentru o ţară săracă în resurse nu înseamnă doar instalarea infrastructurii respective.

2. Guvern mai inteligent, nu mai mare

Gradul de încredere de care se bucură instituţiile publice din Moldova devine tot mai mic; cu toate acestea, cetăţenii continuă să creadă că guvernul este cel mai în măsură să îmbunătăţească viaţa oamenilor.

Cum ar trebui să abordăm acest mister?

Societatea trece prin provocări complexe, cum ar fi dezvoltarea tehnologică accelerată şi o democratizare generală a spaţiului politic.

În multe colţuri ale lumii, aceste schimbări nu au rămas neobservate de guvern; cu toate acestea, viitorul guvernului în sine lasă loc de interpretare.

Dat fiind că principalul factor organizatoric este guvernul, consider că cu cât mai bine vom sprijini guvernele în elaborarea soluţiilor împreună cu cetăţenii, cu atât soluţiile identificate vor fi mai relevante.  

3. Este oare timpul pentru o „mobilizare” a întregii societăţi?

Să recunoaştem – reacţiile vehemente în urma consultărilor post-2015, care au relevat un grad înalt de conştientizare la nivel naţional, au arătat că anume „Noi, poporul” suntem cei care au cuvântul decisiv în politicile publice şi în atingerea aspiraţiilor naţionale.

Chiar dacă nu este principala soluţie, angajamentul civic a devenit un imperativ în multe procese de dezvoltare şi implementare a politicilor publice, nu în ultimul rând pentru faptul că acesta ar putea aduce soluţii mai bune şi ar putea apărea o proprietate publică.    

Această tendinţă ar putea duce la transformarea guvernului din furnizor în responsabil de implementarea soluţiilor, nu în ultimul rând raportându-ne la spusele lui Owen Barder  (prin intermediul lui Duncan Green): „Scopul angajamentului civic nu este de a garanta că toţi vor obţine tot timpul ceea ce vor, ci de a schimba balanţa puterii într-o formă mai corectă de reconciliere a pretenţiilor concurenţiale.” Discuţia iniţiată de ONU la nivel global cu privire la agenda de dezvoltare post-2015 şi utilizarea accentuată a instrumentului de crowdsourcing de către numeroase oficii de ţară PNUD este o dovadă a acestui fapt.

Aşadar, cum putem favoriza mobilizarea întregii societăţi?

4. Elogiind mentalitatea „teoretică”

În paragrafele anterioare am exprimat cum nu se poate mai clar faptul că asistăm la o creştere considerabilă a necunoscutelor, alături de o aglomeraţie de factori şi actori diferiţi. Majoritatea dificultăţilor cu care ne confruntăm sunt noi, iar din această cauză nu ştim ce ar putea şi nu ar putea merge în diferite contexte.

Dacă aceasta vizează modul în care funcţionează guvernul şi agenţiile de dezvoltare, ceea ce mi se pare mai intrigant sunt schimbările care trebuie să se producă în mentalitatea noastră.

Metaforic vorbind, trebuie să ucidem planificatorii de dezvoltare din noi şi să devenim nişte experimentatori umili, care lucrează cu ipoteze – nu cu dogme.

Aceasta ne va face să fim mai deschişi cu privire la aceea ce facem şi ne va face mai pregătiţi să acceptăm eşecul ipotezelor proprii (un alt avantaj este acela de a ne face nişte fiinţe mai înţelegătoare).

În cele din urmă, adoptarea unei „gîndiri experimentale” ne va ajuta să implementăm mai bine abordările noi şi va spori eficienţa muncii pe care o facem.

5. Procesul care ne-a schimbat

Discutarea în teren a obiectivelor de dezvoltare viitoare a oferit un imbold uriaş pentru lansarea unui spaţiu de creare a politicilor, mărind gradul de implicare al cetăţenilor în această viitoare agendă de lucru.

Totuşi, una dintre consecinţele mai puţin conştientizate a fost efectul asemănător pe care aceasta l-a avut asupra noastră – organizaţiile de dezvoltare care au facilitat aceste consultări.  

Am început să ne schimbăm modul în care lucrăm.

Capacitatea noastră de angajament civic s-a mărit considerabil, ceea ce înseamnă că rolul nostru în conlucrarea cu guvernul şi cu viitoarele generaţii în pas cu noile tehnologii a devenit substanţială.

Cel mai important este faptul că reacţia din partea populaţiei a fost mai mult decât pozitivă, iar având nişte parteneri atât de implicaţi şi entuziaşti ca noi, vom depăşi orice limite.

PNUD În lume

Ești la PNUD Moldova 
Mergi la Oficiul central PNUD