6 Promovarea egalității genurilor și abilitarea femeilor

Unde suntem?

 Woman working as medical specialist in a military institution
Pe lângă diferențele de gen în participarea în procesul decizional, femeile sunt dezavantajate și pe piața muncii. Foto: PNUD/Julie Pudlowski

Dacă la capitolul accesului la educație pre-școlară și obligatorie generală nu există disparități esențiale de gen, acestea încep să apară odată cu integrarea pe piața muncii și participarea în viața economică și politică. Astfel, printre primarii aleşi, ponderea femeilor s-a menținut la un nivel infim și constant, majorându-se neesențial de la 18,15% în 2007 la doar 18,51% în 2011; la nivelul consilierilor raionali, aceasta a crescut de la 16,48% în 2007 la 18,39% în 2011. Totodată, majorarea ratei femeilor pe listele candidaţilor la funcţia deputaţilor în Parlament nu a influențat ponderea femeilor printre deputaţi, aceasta menţinându-se la nivelul de 19,8% în noiembrie 2010 şi 2011.

Astfel, în pofida progreselor realizate, perspectiva este mai puţin certă în ceea ce priveşte realizarea ţintei finale, privind promovarea femeilor în poziţii-cheie. Lipsa acţiunilor afirmative (a cotelor) în cadrul legal-normativ, persistenţa stereotipurilor de gen – toate acestea reduc semnificativ oportunităţile de participare a femeilor în procesul decizional. Ajustarea legislaţiei pentru instituirea cotelor creează premise pentru realizarea obiectivului și abilitarea politică mai fermă a femeilor. Implementarea unor programe de educaţie de gen a tinerilor, iniţiate în sistemul de învăţământ general şi universitar, ar facilita transformarea rolurilor de gen ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi în familie.

Însă pe lângă diferențele de gen atestate la capitolul participării în procesul decizional, femeile sunt vădit dezavantajate și pe piața muncii. Deși cadrul legal-normativ naţional stipulează prevederi de asigurare a unei plăţi egale pentru o muncă de valoare egală, se atestă unele discrepanţe de gen în salarizare. Totodată, rata de ocupare și rata de activitate a femeilor este în mod constant mai mică în raport cu cea a bărbaților, fapt ce denotă existența unor bariere majore privind integrarea femeilor pe piața muncii. Asigurarea condiţiilor pentru abilitarea politică a femeilor (prin acţiuni afirmative şi programe de instruire) şi pentru cea economică (prin programe de antreprenoriat şi de instruire), sunt priorităţi relevante pentru perioada post-2015.

1.25 years
remaining
until 2015

1990 2015
Ținte pentru ODM 3
  1. Sporirea reprezentării femeilor în posturile de luare a deciziilor. Sporirea reprezentării femeilor la nivelul luării deciziilor de la 26,5% în consiliile locale în 2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în consiliile raionale în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în 2007 la 25% în 2015 şi de la 22% femei membre ale parlamentului în 2005 la 30% în 2015
    • Cota mandatelor deţinute de femei în Parlament
    • Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale* in consilii locale
    • Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale* in consilii raionale
    • Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale * printre primari
  2. Reducerea inegalităţii genurilor în ocuparea forţei de muncă.Reducerea inegalităţii genurilor pe piaţa muncii, prin reducerea disparităţii dintre salariile femeilor şi ale bărbaţilor cu cel puţin 10 la sută până în 2015 (odată ce salariul mediu al femeilor reprezenta 68,1% din salariul mediu al bărbaţilor în 2006)
    • Ponderea femeilor angajate în economie, pe tipuri de activităţi economice
    • Cota salariului mediu al femeilor în raport cu salariul mediu al bărbaţilor